Cuvant de inceput

"De cate ori ma aflu in fata unei panze noi, incerc sa-mi desenez inima, asa cum am regasit-o in lucrarile adapostite in marile muzee ale lumii. Evident, tot ceea ce am vazut in calatoriile mele m-a influentat, insa am incercat sa confer fiecarei linii o nota personala. Un demers pe care l-am asociat intotdeauna, cel putin in minte, cu o bucata muzicala potrivita. Daca e ceva mai tumultuos, i se potriveste Hyden, pentru ceva mai romantic am ales Vivaldi... Astfel, pictura a mers mana in mana cu muzica. Mai mult, de la fiecare autor de expozitii am luat ceea ce a avut mai bun, fara a-mi ingradi, nici o clipa, propria libertate.

Personal, ma consider un artist al acestei epoci, cu bunele si relele sale. Un om care a absorbit toate evenimentele cotidiene, din copilarie, adolescenta, maturitate, dar si cele de zi cu zi. Desi nu le pictez pe toate, incerc sa mi le asum si sa le decantez in folosul picturii. In acelasi timp, insa, am ramas o visatoare. Sunt in stare sa privesc ore intregi cerul, in special la zenit, sau dealurile Galatii si Cetatuiei, care mi se infatiseaza cind deschid fereastra.

De multe ori, incerc sa-mi imprim in minte culorile amurgului, care traiesc doar citeva secunde, pentru a le recompune, mai tirziu, pe paleta. Aceeasi experienta covarsitoare o traiesc si cu oamenii. Cind remarc pe strada un personaj interesant, incerc sa-l aduc acasa prin intermediul unui portret si sa-i zugravesc pe chip sufletul. Pentru ca scopul meu a fost sa pictez, intotdeauna, spectacolul lumii. Iar lumea este vocabularul meu artistic."

"Incerc sa-mi asum si sa decantez toate evenimentele cotidiene in folosul picturii."